Psihoterapia este inca tinta multor prejudecati. In ciuda numeroaselor studii stiintifice care-i demonstreaza valoarea, tot este privita cu suspiciune si neincredere. Chiar daca avem prieteni care ne spun cat de minunata e terapia si observam cat de mult s-au schimbat in bine in urma acesteia, cand vine vorba de propria persoana, tot avem rezerve si ne este greu sa apelam la serviciile unui psihoterapeut. Atunci ne apar in minte tot felul de intrebari: in definitiv, ce este psihoterapia? Exista mai multe tipuri de psihoterapie? Pentru cine este ea potrivita? Cat dureaza si unde se desfasoara? Ce se intampla acolo? Cat este de eficace? Sa le luam pe rand.

Ce este psihoterapia?

Numita si “terapia prin cuvinte”, psihoterapia este o metoda de tratament a unor suferinte psihice, un proces de ameliorare a relatiilor cu propria persoana si cu ceilalti sau un mod de imbunatatire a calitatii vietii. In esenta, ea consta intr-un dialog dintre client si psihoterapeut, si in relatia ce se creeaza intre ei. Cercetari stiintifice tot mai numeroase arata ca tocmai aceasta relatie terapeutica este elementul cheie si fundalul permanent al terapiei. Clientul si psihoterapeutul formeaza o alianta, pentru ca impreuna sa descifreze blocajele emotionale sau cognitive ale clientului, sa le afle originea si sa descopere modalitati de depasire a lor. Asadar, psihoterapia nu este o sueta prieteneasca, ci un proces de comunicare adesea foarte intens si incarcat emotional, indreptat spre atingerea anumitor obiective stabilite de comun acord.

La modul general, procesul terapeutic are ca scop identificarea tiparelor de gandire, simtire si comportament disfunctionale ale clientului, si formarea sau invatarea altora mai adecvate, care sa-i transforme viata. Acest proces presupune din partea clientului dorinta de auto-cunoastere si de schimbare, implicare si perseverenta, iar din partea terapeutului, competenta, disponibilitate si crearea unei atmosfere primitoare, deschise si de acceptare. Intrunirea acestor conditii nu inseamna ca terapia va fi doar lapte si miere. Dimpotriva, de multe ori tulbura si doare. Cand se intampla acest lucru, stim ca suntem pe directia cea buna si ca lucram exact acolo unde avem cea mai mare nevoie. Momentul schimbarii este intotdeauna dificil, dar odata realizat, beneficiile vor veni in cascada. Nu numai ca problema initiala va fi rezolvata sau ameliorata semnificativ, dar clientul va pleca din terapie cu noi abilitati, care-l vor ajuta nu doar sa faca fata mai bine situatiilor problematice din viitor, ci si sa aiba mai multe incredere in sine, sa comunice mai bine cu ceilalti, sa aiba relatii mai implinite si o viata mai plina de sens.

Exista mai multe tipuri de psihoterapie?

Sunt mai multe scoli de psihoterapie, care difera intre ele prin accentuarea anumitor laturi ale procesului terapeutic. Exista psihoterapii care pun accentul pe schimbarea comportamentelor in prezent, fara sa fie interesate in mod special de cauzele acelor comportamente. Daca, de pilda, comportamentul problematic este fumatul, acest tip de terapii nu aloca prea mult timp investigarii cauzelor acestui comportament, ci cauta strategii de inlocuire a fumatului cu un alt comportament, mai sanatos. Alta categorie de psihoterapii sunt mai interesate de cauze, cautand un remediu pentru rana psihica mai profunda, schimbarea comportamentala fiind doar unul din efectele vindecarii. In cazul fumatului, aceste abordari cerceteaza indeaproape cauzele anxietatii care este calmata prin fumat, iar renuntarea la fumat se produce cumva ca un efect secundar “de la sine” al terapiei nivelului mai profund. Aceasta diferenta dintre tipurile de psihoterapie se reflecta cel mai vizibil in durata lor, ele fiind clasificate in terapii de scurta durata ( 6 – 15 sedinte) si de lunga durata (peste 6 luni). Insa atunci cand ne hotaram sa mergem la terapie cel mai important criteriu in alegerea noastra este terapeutul. “Un terapeut bun este un bun tehnician, un artist, un iubitor de oameni si o persoana care pune mare pret pe auto-examinarea propriilor motive si comportamente” (Fanita English, “What is a good therapist”, TAJ, aprilie 1997). In plus, e important sa simtim ca ne putem destainui acestuia si ca putem lucra impreuna.

Pentru cine este potrivita psihoterapia?

Cei ce ajung la terapeut sunt motivati de doua lucruri: suferinta psihologica devenita insuportabila si dorinta de mai bine. In general, oamenii incep terapia din cauza suferintei si o continua din dorinta de a se dezvolta personal.

Psihoterapia este o solutie pentru persoanele care au trecut printr-o trauma sau mai multe, care sufera de anxietate, depresie, stres, insomnie, tulburari psihosomatice, boli psihice cu simptome stabilizate, care trec prin situatii de viata dificile (schimbari majore in viata, precum nasterea unui copil, construirea unei case, schimbarea locului de munca, o boala grava, separarea, divortul, moartea cuiva apropiat etc.), care au de luat decizii importante si nu stiu ce sa faca, care traverseaza o criza de varsta sau se confrunta cu probleme existentiale (iminenta propriei morti, lipsa unui sens al vietii, confruntarea cu singuratatea si lipsa libertatii), ori care au o stima de sine redusa si o incredere scazuta in propriile forte, si multe altele.

Pe de alta parte, cei ce simt nevoia sa se dezvolte si sa-si implineasca potentialul, nu au decat de castigat in urma psihoterapiei. Psihoterapia poate fi utila oricarei persoane, indiferent de varsta, sex, religie, etnie, orientare sexuala sau statut social.

Cat dureaza si unde se desfasoara?

De obicei, sedinta de psihoterapie dureaza 45 – 50 de minute si are o frecventa de o data pe saptamana. Uneori se pot face si mai multe sedinte pe saptamana, daca situatia clientului o cere. Durata intregii psihoterapii depinde de obiectivele propuse si se poate intinde de la doua luni la peste cinci ani.

Locul unde se desfasoara sedinta de psihoterapie se numeste “cabinet” si este un spatiu organizat de terapeut in asa fel incat sa-i asigure clientului siguranta fizica si psihica, confidentialitatea, posibilitatea de a se concentra pe ceea ce se intampla in terapie, fara ca atentia sa-i fie distrasa de altceva sau altcineva. In mod exceptional, psihoterapia se poate desfasura si in alta parte, daca acest lucru este un pas necesar in cadrul procesului terapeutic (daca, sa zicem, clientul crede ca risca un atac de panica la cinematograf cand se sting luminile, sedinta poate avea loc intr-o sala de cinema, acest lucru fiind un pas important in procesul de desensibilizare).

Ce se intampla acolo?

La un prim nivel, in cabinetul de psihoterapie se discuta, se pun intrebari, se dau raspunsuri sau apar momente de tacere. Clientul vorbeste despre sine, atat prin cuvintele sale, cat si prin gesturi si tonul vocii. In timp ce ii comunica terapeutului povestea sa, de cele mai multe ori ii sunt trezite tot felul de emotii, uneori extrem de intense, mai mult sau mai putin stiute. Trairea (sau re-trairea) si exprimarea acestor emotii este facilitata de atentia cu care psihoterapeutul il asculta, de sustinerea oferita de acesta sau de interventiile sale (intrebari, interpretari, constatari, clarificari, confruntari si altele). De asemenea, tot prin dialog, clientul, impreuna cu terapeutul sau, ajunge sa-si descifreze gandurile si credintele fundamentale, precum si comportamentele care stau la baza problemelor sale.

La un nivel mai profund, exista si o dinamica inconstienta a relatiei terapeutice. Prin mecanismele psihice numite proiectie si transfer, clientul atribuie terapeutului, in mod inconstient, caracteristici care, de fapt, ii apartin sau sunt ale persoanelor importante pentru el. In felul acesta, el reproduce in relatia sa cu terapeutul acele aspecte disfunctionale care l-au adus in terapie. Aici devin foarte importante abilitatile, experienta si terapia personala a psihoterapeutului, pentru ca ele ii permit sa identifice acele disfunctii si sa utilizeze modalitatile potrivite pentru a facilita constientizarea lor de catre client. Apoi, odata constientizate, ele pot fi modificate.

Cat este de eficace?

Pe parcursul ultimilor 30 de ani s-au realizat numeroase studii si cercetari, din ce in ce mai riguroase metodologic, care au adus dovezi stiintifice indubitabile in favoarea eficacitatii psihoterapiei. In forma sa de scurta sau lunga durata, aceasta produce imbunatatiri semnificative, care se mentin pe perioade indelungate. Una din explicatii vine din neurostiinte, care au pus in evidenta cu ajutorul aparatelor imagistice de tip RMN si tomografe de diverse tipuri, ca schimbarea modului de gandire se traduce la nivelul creierului prin inhibarea unor retele neuronale si activarea altora. Cu cat sunt repetate noile moduri de gandire si comportament, cu atat noile sinapse intre neuroni sunt folosite mai mult si cu atat schimbarea va fi mai durabila. S-a estimat ca este nevoie ca un nou comportament sa fie repetat circa 90 de zile pentru a produce modificari la nivel neuronal, adica noi sinapse in creier.

Acest domeniu de cercetare se afla in plina inflorire si numarul dovezilor, precum si gradul lor de detaliere creste pe zi ce trece.

Oana Munteanu, Psihoterapeut