Autor: Vlad Stroescu, Psihiatru

Dintre pacientii care vin, probabil, la orice alt cabinet de psihiatrie, cei mai multi au tulburari legate de anxietate.

Multi sunt trimisi de alti medici, internisti, cardiologi, endocrinologi, neurologi, care nu gasesc nimic rau la examenul si analizele pe care le fac. Daca un asemenea doctor va trimite la psihiatru, nu va suparati pe el. În schimb, felicitati-l. Alti doctori prefera sa dea din umeri, sa va spuna ca nu aveti nimic, eventual pe un ton iritat, si sa va trimita acasa. Desi dumneavoastra nu va simtiti deloc bine. Si ideea ca nu aveti nimic vi se pare absurda.

Pentru ca dumneavoastra v-ati dus poate la doctor cu stari foarte rele. Poate ati chemat si salvarea. Poate ati simtit pe pielea dumneavoastra cea mai mare amenintare: teama de moarte. Ati simtit ca va sufocati, ca va doare inima, ca mâinile va amortesc, ca transpirati, ca lesinati, ca ametiti. Poate va aflati pe strada si ati simtit ca va fuge pamântul de sub picioare, desi nu v-ati pierdut niciun moment cunostinta.

Si totusi, toate analizele v-au iesit bune. Chiar si cele mai avansate pe care le-ati putut face, cu multe insistente: RMN, ecografii de tot felul, dozari hormonale scumpe. Sau poate, mai rau, pe analizele astea v-au aparut mici nereguli, altfel neexplicate, care nu sugereaza un diagnostic anume dar va sperie si mai tare, va determina sa consultati alti medici, sa faceti alte analize.

Uneori trec ani, si tot nu ati descoperit ce aveti. Si poate starile de rau se mai amelioreaza, dar nu de tot, ramân pe undeva, ca un ghimpe, o amenintare sinistra, o amintire permanenta a faptului ca sunteti muritor, chiar si în concediu, când ati prefera sa nu va gânditi tot la boli si la moarte. Uneori, va e si frica sa mai iesiti în locuri expuse, în tramvai sau pe strada. Cum o viata traita în teama nu e tocmai frumoasa, cheful de viata devine din ce în ce mai subtire. Si încet-încet, anxietatea se transforma în depresie.

Asa ca nu va suparati daca sunteti trimis la psihiatru. La urma urmelor, ce aveti de pierdut?

Asadar, psihiatrul va spune ca aveti o tulburare de anxietate. Daca ar fi sa le împartim în vreun fel, tulburarile legate de anxietate pot fi de mai multe feluri:

• tulburarea de panica. Asta înseamna atacuri de panica: starile de rau cumplit, de teama de moarte, si de tot felul de fenomene îngrijoratoare (sufocarea, durerile în piept, de cap, transpiratiile, tremuraturi, puls si tensiune crescute, etc). Ele sunt suficient de dese ca sa va îngrijorez, sa suferiti si între atacuri, si sa va strice viata când e ea mai draga.
• tulburarea de anxietate generalizata: aici nu mai sunt atacuri de panica asa spectaculoase, în schimb, va simtiti rau mai toata ziua, lucru foarte greu de suportat.
• fobiile. Va sperie anumite lucruri, foarte bine delimitate. Spatiile închise, paienjenii, înaltimea, întunericul, etc., poate fi practic orice. Un caz mai frecvent e agorafobia, care înseamna teama de a fi în orice loc în care sunteti expus sau vulnerabil. Ea apare des împreuna cu atacurile de panica.
• tulburarea obsesiv compulsiva, care e o situatie complexa, în care gânduri, idei sau imagini cu continut puternic anxiogen (obsesiile) nu mai pot fi controlate decât printr-un comportament repetitiv, aproape ritualic (compulsiile). Desi toti putem avea obsesii si compulsii din când în când (de exemplu, desi stiu sigur ca am închis gazul, ma întorc de doua ori sa verific), în tulburarea obsesiv-compulsiva aceste stari si comportamente îti ocupa aproape tot timpul si produc o suferinta importanta.

Împartirea asta nu e perfecta. Nu va va descrie niciodata perfect. E doar un mod în care psihiatrii îsi pun gândurile în ordine. Puteti sa dati search pe google cât doriti, nu o sa aflati mare lucru în plus despre dumneavoastra. Chiar daca ati nimerit la articolul asta :) Pe omul care stie cele mai multe despre dumneavoastra îl vedeti în oglinda. Nici psihiatrii nu pot pretinde ca va cunosc. Ei vor recunoaste doar ca aveti o tulburare legata de anxietate. Si poate va vor da un tratament. Exista tratamente foarte bune în ziua de azi împotriva anxietatii. Dar trebuie sa lasati prejudecatile acasa, si sa-l puneti pe psihiatru la treaba: întrebati-l tot ce va trece prin cap legat de tratament. Scopul tratamentului nu e sa va faca leguma, sa va dea dependente sau sa va faca rau prin toxicitate, ca sa citez câteva dintre prejudecatile majore. Reciproc, tratamentul nu va rezolva problemele din viata. El va da doar o mâna de ajutor, ca sa iesiti din starea proasta si sa va ocupati de problemele acelea. Nu orice tratament “din plante” e bun, si niciun tratament “din plante” nu e lipsit de reactii adverse posibile, indiferent ce va spune vecina. Când vedeti un “medicament” care nu are reactii adverse în prospect, ar fi mai bine sa îl evitati, înseamna ca nu a fost suficient de bine studiat.

Daca puteti, faceti si psihoterapie. Mergeti la un psihoterapeut acreditat, nu la orice psiholog. Nu orice psihoterapeut e psiholog, si nu orice psiholog e psihoterapeut. Sunt multe scoli de psihoterapie (daca dati un search pe google o sa vedeti câte), dar mai important decât scoala e sa gasiti un psihoterapeut cu care sa va întelegeti, si sa va tineti de treaba. Daca reusiti asta, e un lucru extraordinar si meritati felicitarile mele sincere.

Nu exista rezolvari peste noapte. Daca cineva va promite una, s-ar putea sa nu fie cea buna. Atât tratamentul medicamentos, cât si psihoterapia, au nevoie de timp. Dumneavoastra aveti nevoie de timp. Asta nu înseamna ca totul trebuie sa fie o asteptare: daca ar fi asa, nevroza ne-ar paste pe toti.

Între timp, trebuie sa va traiti viata. Si daca o faceti, e posibil ca, pe nesimtite, sa va fi facut bine deja.